Gândul zilei

„Frate, roagă stăruitor pe Dumnezeu, ca El să-ţi arate un om capabil să te conducă bine, pe care trebuie să-l asculţi ca pe Dumnezeu însuşi”. Trebuie să ascultăm fără şovăire de cel „pe care Dumnezeu, fie în chip mistic, El însuşi, fie din afară, prin slujitorul Său, ţi-l va arăta. Ca şi pe Hristos în persoană, astfel trebuie să-l priveşti şi să-i vorbeşti, astfel trebuie să-l cinsteşti…”. Unui asemenea părinte duhovnicesc trebuie să-i arătăm încrederea şi dragostea pe care o arată bolnavul doctorului care-l îngrijeşte, urmând metodele terapeutice prescrise şi aşteptând să fie vindecat. De fapt, trebuie să arătăm chiar mai multă încredere şi mai multă dragoste preotului decât doctorului, ţinând seama de diferenţa dintre suflet şi trup, şi de faptul că Hristos însuşi sălăşluieşte în părintele nostru duhovnicesc, socotind cele poruncite de el „ca venind din gura lui Dumnezeu”. – Mitropolit Hierotheos Vlachos,

Știai că?

Vechiul testament  constituie partea întâi a Bibliei, cuprinzând cărţile sfinte, scrise până la venirea Mântuitorului. Cărţile canonice ale Vechiului Testament, fixate de canonul biblic iudaic şi pe care le menţine şi Biserica Ortodoxă, sunt în număr de 39. La acestea s-au adăugat şi cărţile necanonice de către evreii din diaspora. O dată cu traducerea Bibliei în limba greacă (Septuaginta), aceste cărţi au trecut şi în creştinism. Aceste cărţi sunt grupate în trei colecţii:  Legea (Torah) care cuprinde cele cinci cărţi ale lui Moise (Pentateuhul); Profeții (Nebuvim), în care intră profeţii anteriori (Iosua, Judecători, Regi), profeţii posteriori, mari (Isaia, Ieremia, Iezechiel şi Daniel) şi mici (Osea, Amos, Miheia, Ioil, Avdie, Iona, Naum, Avacum, Sofonie, Agheu, Zaharia, Maleahi); Scrierile (Ketuvim „celelalte“) din care fac parte celelalte cărţi de înţelepciune (Eclesiastul, Proverbele şi cărţile poetice: Iov, Psalmii, Cântarea Cântărilor). Vechiul Testament a fost scris în limba ebraică, în afara câtorva texte mici, scrise în limba aramaică. Vechiul Testament constituie izvorul cel mai important pentru cunoaşterea religiei evreilor.    

Pilda zilei

Judecata lui Dumnezeu

Multe gânduri ne frământă pe noi, oamenii, când gândim la judecata lui Dumnezeu. Odată, la Avva Teofil a ajuns o femeie credincioasă şi i-a zis: Avva, Dumnezeu ne-a creat pe noi, oamenii, din iubire, după cum mărturiseşte şi Sfântul Ioan Evanghelistul:”Dumnezeu este Iubire”, de ce trebuie să ne judece la sfârşitul vieţii, nu ne poate mântui fără judecată?                                                                                                                                                                                   

Atunci Avva Teofil i-a răspuns:                                                                                              

Aici este marea taină a lui Dumnezeu. Ne-a creat din iubire şi cu siguranţă iubeşte pe toţi oamenii, dar, ne-a lăsat şi libertatea voinţei, gândirii şi a raţiunii. Fără libertate, omul nu ar putea fi judecat, dar, prin libertate, Dumnezeu ne arată că ne respectă ca persoane. Să ai încredere că Dumnezeu este un Tată bun şi Iubitor. Care vrea fericirea tuturor fiilor săi, dar contează că şi omul să conlucreze cu EL pentru mântuirea lui. Speranța și nădejdea noastră a creștinior, în iertarea lui Dumnezeu devine calea spre înviere.

Citește continuarea pe realitateaspirituala.net

Articolul precedentLudovic Orban, dezvăluiri bombă: cum s-au îmbogățit șmecherii în pandemie. Adevărul despre scrisoarea presupusei amante – România Suverană, ora 20.50
Articolul următorCaracatița de la OMV. Alexandru Maximescu, românul care face jocurile austriecilor! Dezvăluiri bombă la „Culisele Statului Paralel”: cum se învârt banii în familie