Deși poate părea greu de imaginat există un oraș în care localnucii locuiesc în același clădire de apartamente, un bloc.
Aceasta este realitatea și se întâmpla într-o localitate din Alaska, o localitate a carei populatie variază in jurul a 217 oameni și este înconjurată de pustietate.
Singura cale de acces este un tunel lung de patru kilometri, săpat in munte, de 4 kilometri.
Este un oras mic, în care toată lumea cunoaște pe toată lumea, „un orășel ciudat pentru că este o singură cale de intrare și de ieșire”, spune un localnuc, intervievat de un jrnalist CBS Sunday Morning.
Este cel mai lung tunel din America de Nord, iar noaptea, la ora 22.30, se închide, lăsând orașul complet izolat până dimineață. Totuși, oamenii spun că nu-i afectează deloc și că s- au obișnuit.
În acest bloc trăiesc în prezent aproape toţi oamenii din oraş, cu excepţia unei alte căsuţe mici.
Numărul de locuitori era, conform recensământului din 2020, 272.
Oraşul e situat pe peninsula Kenai şi cândva, demult, era mai mult un loc de popas pentru navele care navigau prin aceste ape nordice. În cel de-al doilea război mondial, însă, oraşul a devenit o bază militară importantă a armatei SUA, cu o localizare strategică pentru acces la zona Pacificului. După război, s-a decis menţinerea bazei militare şi a fost dispusă construcţia unui bloc locativ mare, capabil să adăpostească 1.000 oameni, unde urmau să trăiască militarii şi familiile lor.
Construcţia a fost finalizată în 1957, iar blocul deține 150 de apartamente cu 2 şi 3 dormitoare.
În oraș există şi o şcoală, iar ea a fost conectată cu blocul printr-un tunel, ca elevii să poată merge la şcoală prin interior în perioadele când vremea este deosebit de rea afară.
Tot în bloc se află şi sediul primăriei cu toate serviciile sociale, un magazin, un teren de joacă, biserica, un hotel, birouri pentru companiile din oraş, oficiul poştal un magazin alimentar şi chiar o clinică.
Şi către toate aceste puncte se poate ajunge pe interior, aşa că uneori locatarii pot să nu iasă afară deloc zile întregi, când e prea frig sau e prea mare viscolul.
Oraşul are în prezent si activitate economică, fiind conectat la o conductă de petrol extras din Alaska şi este un punct de încărcare pentru nave.
Unele nave de croazieră opresc aici periodic pentru a vizita oraşul.
Mult timp în oraş se putea ajunge doar cu barca, cu avionul sau cu trenul printr-un tunel, săpat în anii 1941-1942.
Cel mai apropiat oraş mare a Anchorage, aflat al 100 km nord-vest.
În anul 2000 tunelul a fost reconfigurat şi a primit carosabil de asfalt pe lângă şinele de tren, pentru ca şi maşinile să-l poată folosi.
A rămas însă un tunel cu o singură bandă şi o singură cale ferată integrată pe acea bandă, aşa că maşinile împart acest tunel cu trenul.
Schimbarea de direcţie are loc cam o dată la 30 de minute, deci, dacă ai scăpat semaforul, poţi aştepta mult următoarea culoare verde.
Maşinile sunt folosite doar când locatarii de aici ies din el, în special în călătorii spre Anchorage. Ei călătoresc des pentru că preţurile la alimente în magazinul local sunt foarte mari, din cauza locului izolat şi a numărului mic de cumpărători.
Însă o pot face doar când nu viscoleşte prea tare şi trebuie să aibă grijă să ajungă înapoi la tunel până la 23:00, altfel nu mai pot intra în oraș.
