Asistăm la un spectacol grotesc în spațiul public, bătaie pe tot și de fapt pe nimic. Scandalul Bâstroe dovedește că gargara politicienilor are un debit mai mare decât însăși apa care curge pe Dunărea albastră. Faptul că nimeni nu știe exact cum stau lucrurile dovedește incompetență totală și, mai grav, că cei de la butoane nu comunică eficient nu doar între ei, ci și cu vecinii din Ucraina! Să vă fie rușine, guvernanți picați din cer. Cu un război sângeros la graniță, voi nu sunteți în stare să înțelegeți contextul extrem de periculos pe care îl trăim. Preocupați mai mult de propriul partid și de bucățica de putere pe care o aveți acum în mâini, parcă sunteți orbi la tot ce se întâmplă în jurul vostru. Nu auziți plânsul unei țări care riscă să se rupă la propriu, înconjurată de atâtea nenorociri și necazuri care care o sufocă? Dar poporul se trezești și tare teamă îmi e că voi veți fi primii care vor cădea.

Pentru că românii sunt răbdători, dar și când se unesc, atunci nimeni nu îi mai oprește! Voi chiar nu pricepeți că sunteți stavilă pentru dezvoltarea României și ne amanetați viitorul pentru generații întregi, fără ca măcar să pricepeți răul uriaș pe care îl provocați. Ne-am săturat să vă vedem că stați în genunchi, servili, vasalii marilor puteri! Măcar dacă am și primi ceva în schimbul acestei cumințenii de care dați dovadă! Dar Schengen nu pupăm, ungurii de la Budapesta fac ce vor în Ardeal – cu sprijinul maghiarilor din Guvern, ba chiar ne vând până și ariile protejate de lege!

Astăzi riscăm să pierdem și supremația la gurile Dunării! Lăsați-i să ne ia tot, stimați decidenți! Și când ne-or lua tot, sigur vor mai găsi ei ce să fure. Că avem o țară bogată, dar degeaba… că tot săraci suntem. Bogățiile noastre sunt rezervate altora, că noi nu știm să ne apărăm comorile, să ne prețuim tradițiile. Am uitat cine suntem, de unde venim și orbecăim pierduți doar în grijile zilei de azi. Că nu-s puține, sunt multe și ne copleșesc. Dar a venit vremea să ne ridicăm de la podea și să privim către înaltul cerului, cu recunoștință că suntem români! Că suntem un popor care poartă în ADN milenii de tradiție și are rădăcini adânci înfipte în acest pământ construit pe trupurile eroilor căzuți pentru ca noi să existăm. Cum îi onorăm? Stând cu capul plecat la mila altora? Acceptând să fim jefuiți, umiliți, trădați? În trei decenii, cei care ne-au condus au distrus plămădeala de două mii și ceva de a ani a înaintașilor. Nici sub fanarioți nu am fost pârjoliți ca acum! Dragii mei, tot așteptăm un salvator care să ne scoată din mizeria în care suntem azi. Dar trebuie să pricepem că salvarea vine doar de la noi, nu de la alții. În fiecare dintre noi stă puterea și nădejdea ca vom lăsa o țară celor care vin în urma noastră. Am orbecăit și am bâjbâit pe drumul spre modernizare după ce l-am ucis pe Ceaușescu, dar nu am făcut altceva decât să aducem în ruine ce am moștenit la cheie. Am împărțit puterea în mâinile unor incapabili care ne-au vândut la preț de câțiva lei. De ce oare am pierdut centrul de comandă al NATO pe acest flanc? De ce suntem ignorați și nu suntem la masa deciziilor? Pentru că, spre deosebire de noi, Polonia-spre exemplu- a știut ce vrea și încotro să se îndrepte. Din cea mai distrusă capitală în al doilea război mondial, Varșovia s-a ridicat din propria-i cenușă și și-a urmărit interesul național. Iar noi nici măcar nu mai contăm, vocea noastră e mută, iar pe plan extern suntem zero. Cu toate păcatele lui, Traian Băsescu a fost ultimul, poate chiar singurul șef de stat, care- cel puțin în afara granițelor, ne-a susținut poziția. Mă aștept la critici după această afirmație, dar mi-o asum total. A greșit extrem de mult, a luat decizii controversate, dar în mandatul său, această țară avea un cuvânt de spus în fața celorlalte state. Astăzi nu ne bagă nimeni în seamă, dar ne merităm soarta. Girăm în funcții cheie niște incompetenți, niște slugi ale altor interese, cărora nu le pasă de acest popor.

Pentru ca umilința să fie supremă, vedem că și aderarea României la Spațiul Schengen bate pasul pe loc. Consiliul JAI ne ignoră din nou și nu se preocupă de subiectul eșecului din decembrie în care țara noastră și Bulgaria au fost respinse de Austria și Olanda. Uniunea Europeană nu face nimic concret pentru a se asigura că aderarea noastră la spațiul de liberă circulație rămâne o prioritate la Bruxelles.

Următoarea ședință a miniștrilor de Justiție și de Interne la nivelul Uniunii va avea loc pe 9 și 10 martie. Pe ordinea de zi provizorie apar doar situația generală a spațiului Schengen și viitorul vizelor, însă discuția va fi încheiată fără vreun acord legislativ. Așadar, decidenții vor discuta doar despre funcționarea blocului comunitar în forma sa actuală, fără a preciza problema extinderii. Singurele activități legislative sunt doar pentru anumite infracțiuni și sancțiuni. De ce suntem în această postură? Acceptăm să fim umiliți, bajocoriți, furați pe față. Exportăm până și pădurile seculare, care ne-au fost scut în multe perioade de restriște. Lemnul nostru se duce la străinii bogați și devine mobilă pentru europenii care își conservă fiecare resursă. Nici măcar statut de colonie nu avem, căci altfel am mai fi primit și unele privilegii.

De ce am ajuns aici? Trebuie să recunoaștem că ne-am sabotat sistemul de educație. Un popor neștiutor, e unul ușor de manipulat. Dintr-o discuție cu un respectabil telespectator, am concluzionat ca pericolul este global, amenințările vin din toate părțile, de la oameni din funcții cheie, cu creierele îndoctrinate! Prostia și ignoranța cuceresc planeta și ar trebui sa ne alarmăm și sa luăm măsuri urgentă! Să investim în educație! Puterea de decizie nu poate fi lăsată pe mâinile unor oameni cu mintea mică! Imbecilitatea planetei ajută acest curent demonic să prindă rădăcini in viitorul tot mai incert! IQ-ul mondial a scăzut la 100, in câțiva ani poate fi sub 80, iar elitele ne împart în prosti utili și inutili, degeaba ne vom scandaliza in 5-10 ani, dacă vom rămâne o minoritate care sa lupte pentru ceea ce știam noi a fi normalitate! Adică: Dacă marea parte a populației va accepta sa mâncam hrana toxica- provenita din insecte, vom accepta toate ororile unor minți întunecate ca legalizarea zoofiliei, pedofiliei, știri doar din ultimele zile din țările vecine, care îmi arată că umanitatea a ajuns într-un punct critic! Cum am ajuns aici nici nu mai contează!

Cum ieșim din acest impas? Cu respect pentru viața, pentru neam, pentru istorie, pentru identitatea naționala, morală și biologică! E greu sa rămâi cu picioarele pe pământ când există atâta propagandă de dezrădăcinare. E greu sa ii respecți pe ceilalți din jurul tău, când se alimentează tensiunea si dezbinarea! Cum să mai lași o urmă pozitivă, frumoasă în viața celor cu care te întâlnești când se cultivă cu ușurință rănirea celorlalți? Am ajuns să lăsăm în urma noastră cicatrici urâte! Păcat! Păcat e și că uităm de ce suntem in viață, misiunea noastră, iubirea care este aducătoare de viață! Nimeni nu se vindecă de suferințe atacând și provocând suferințe altcuiva! Mi-a scris un telespectator: „Ce e rău în robie nu e atâta robia, rău e că dacă trece prea multă vreme omul se învață cu ea; cu robia, cu frica, cu supunerea, cu sărutmâna, să fie batjocorit și să nu-i mai pese… se învață ca pasărea cea proastă cu colivia, care uită c-o și știut zbura oare cândva, sau se teme să nu afle stăpânul că n-o uitat să zboare”, iar acesta este un citat atribuit lui Horea, în filmul românesc cu același nume, din 1984.

Istoria nu-i va uita pe vinovați și vinovați suntem cu toii: unii pentru ca am tăcut, alții pentru ca am greșit, cu toții pentru ca am suportat! Cam cât să mai suportăm, cam câte păcate să acumulăm, dragii mei români? Dacă va întreb de apă? De păduri? De faptul că vor să le transforme în SRL? Unii vremelnici vor să ne dea pădurile străinilor pe nimic și noi nu îi putem opri nicicum? De OMV să vă mai întreb ceva? De ce tace presa din România deși contractul de privatizare al Petrom e lovit de nulitate? Până ce justiția își va face datoria, să-i pedepsească pe șpăgari și trădători, ca să redea românilor resursele înapoi, uitați-vă la colegii mei de breaslă cu câtă recunoștință spală cadavrele politice ale celor implicați în vânzarea țării. Pe Năstase îl laudă unii la televizor ca să uitați că din cauza guvernului lui suntem unde suntem. De aur nu mai vorbesc! Nu putem scoate aur că avem ONG-uri puternice care s-au opus si au blocat tot ce se putea: Roșia Montană e un singur exemplu, la canalul Bâstroe, acești activiști nu au vrut sa ajungă, nu au vrut să se audă, ca nu cumva să țipăm sa le oprim lucrările. Și așa, au săpat de au deviat deja apa, au schimbat deja malurile si vestea proasta spun unii recunoscători este că săpăturile vor continua până ce se va realiza obiectivul vecinilor.

Trezește-te române, acum cât mai poți și întoarce soarta în favoarea ta! Prea multe am pierdut după 1989, până și demnitatea, umanitatea și tot ce mai e firesc. Ne-am distrus cu o încrâncenare diabolică rezultatele copleșitor de remarcabile ale propriilor noastre munci depuse pe parcursul a câtorva milenii. Astfel, am revenit ca și componenta umană, ca economie, ca politica internă și externă, ca țară într-un trecut rușinos de înapoiat din aproape toate punctele de vedere. Ne-am pus singuri piedici și ne-am întors cu secole în urmă. Ura de sine, completată cu neînfrânata iubire fața de arginții străinilor și subordonarea necondiționată față de aceștia, care in ultimele 3 decenii ne-au fost atât de adânc inoculate in intimitatea caracterului, ne-au obligat sa facem gesturi chiar și împotriva dumnezeirii! Dacă poporul acesta va fi cândva șters de pe hartă, nu va fi pentru că l-ar ocupa militar rușii, americanii, indienii ori chinezii, ci pentru că l-a cotropit indolența, lipsa de civism și de acțiune pentru a corecta nedreptățile, dar mai ales din cauza complicităților interne oferite oricărui dorește să cumpere ceva în România. Sunt Alexandra Păcuraru și vă invit să facem România suverană! 

Un editorial scris de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir

 

Articolul precedentPASTILA PENTRU SUFLET
Articolul următorSinucidere la Biblioteca Judeţeană Târgu Jiu. Directorul instituţiei, găsit spânzurat, în biroul său